Eutanasia, un singur sens: moartea provocata

Din Antichitate in sec. XIX : moartea blanda si arta ei


Pentru Cratinos, poet grec din sec. V i. Ch., adverbul euthanatos desemneaza o moarte frumoasa si in special o moarte blanda. Istoricul Sueton (catre 69-126 dupa Ch.), povesteste ca imparatul Augustus, murind rapid si fara suferinta in bratele Liviei, a avut euthanasia pe care si-o dorea.  (1)
In Evul Mediu asistarea muribunzilor a suscitat mult devotament;  „confreriile pentru o moarte buna” s-au dezvoltat pentru a-i ajuta pe muribunzi si pentru a asista familiile in doliu.

In occident, aceasta traditie de asistare este indisociabila de actiunea Bisericii.
Lui Francisc Bacon (1561-1626), om politic si filozof englez, i se datoreaza prima utilizare a cuvantului „eutanasie” in domeniul medical cu sensul de „moarte blanda cu ingrijiri”  (Bacon, 1605). In 1623, Bacon reafirma ca „datoria medicului nu este doar de a restabili sanatatea […] dar si de a atenua durerile legate de boli, pentru a asigura bolnavului, atunci cand nu mai exista speranta de vindecare, o moarte blanda si linistita ”. In loc sa il abandoneze si „de a nu acorda nici o ingrijire pentru a ajuta pe cei in agonie sa paraseasca aceasta lume cu mai multa blandete si usurinta” (Bacon, 1623). Acest sens va prevala pana in sec. XIX.
Ingrijirile paleative moderne nu au alt obiectiv.
_________________________________________________
(1)   vezi Sueton, Vietile celor doisprezece Cezari, „Augustus” 99.

Secolul XIX si eutanasia utilitarista



Bentham (1748-1832) si John Stuart Mill (1806-1873), reprezentanti ai utilitarismului, doctrina care „recunoaste utilitatea ca regula” (Mill, 1863), sustin ca „singurul lucru de dorit ca sfarsit este fericirea, adica placerea si absenta durerii”. Atunci cand suma durerilor depaseste suma placerilor, viata devine inutila; se convine sa fie suprimata. 

Gasim de-alungul istoriei numeroase exemple de sinucidere sau de moarte provocata unor handicapati grav, batranilor deveniti  o povare grea pentru familia lor sau chiar, ca la Sparti si la Romani, unor noi nascuti cu malformatii pentru care pater familias hotareste sa fie abandonati intr-un loc pustiu. 


Astfel de practici au existat si la eschimosi, in Africa si in Japonia. In schimb, ele par din lumea iudeo-crestina pana in epoca moderna.

via : Editions du Conseil de l'Europe, << Regard éthique - L'euthanasie - Volume I >>
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...