(1. semnificatia societala, in optica lor, a admisibilitatii eutanasiei voluntare, in conditii foarte strict definite)
(1. vezi, de exemplu, De Closets François, Ultima libertate, Fayard, Paris, 2001, argumentele autorului nu corespund totusi exact primului tip de mesaj pe care il reconstruim).
Acest mesaj comporta, in esenta, momentele urmatoare.
Acceptarea etica a eutanasiei sub anumite forme si scoaterea din cadrul penal al eutanasiei voluntare (in conditii foarte strict definite) ridica un blocaj normativ si societal. Ele permit societatii sa ia distanta fata de un ansamblu de valori ancestrale care nu mai apartin orizontului nostru normativ. Din acest motiv, ele au o nota emancipativa. Ele constituie o ajustare a teoriei bioetice, a practicii si a cadrelor juridice in orizontul normativ real al societatii noastre.
Ele echivaleaza cu recunoasterea de catre societate a autonomiei bolnavului ajuns in stadiul final al bolii sale si in special, cu recunoasterea "ultimei sale libertati". Aceasta nu mai este, de aucm incolo, considerata ca fiind o transgresiune.
Eliminand o incoerenta reala intre practica si norme, acceptarea etica si scoaterea din cadrul penal al eutanasiei voluntare (in conditii strict definite si controlate), pun capat unor practici caracterizate prin disimulare, ipocrizie si minciuna. Introducand in relatiile dintre medic, pacient si familie o transparenta care lipsea, ele contribuie la eliminarea riscului de derive.
Cum conduce acest mesaj, dupa parerea adversarilor scoaterii din cadrul penal al eutanasiei, la o deriva societala ( 1.Vezi , in legatura cu aceasta, o luare de pozitie recenta a lui Jean-François Mattei, ministrul francez al sanatatii, al familiei si al persoanelor handicapate.Reconstruirea de catre noi a mesajului se inspira din aceasta luare de pozitie dar nu o copiaza.) Semnificatia societala a justificarilor eutanasiei dupa parerea adversarilor
In trei privinte, cel putin, o scoatere de sub incidenta penala a eutanasiei voluntare conduce, in opinia unora dintre adversarii sai, la un risc de deriva.
Scoaterea de sub incidenta penala, chiar partiala si subordonata unor conditii foarte stricte, a eutanasiei voluntare pune in pericol fundamentele societatii noastre. Nu trebuie, cu nici o conditie, a se purta atingere indisponibilitatii vietii umane.Faptul de a da in mod deliberat moartea trebuie sa ramana un act illegal. Orice scoatere din cadrul penal a acestui act constand in a provoca moartea , deschide calea unor derive. Nimic nu permite sa se excluda radical faptul ca interesul familiei, al ingrijitorilor, al spitalului sa nu se suprapuna pe interesul bolnavului.
Sustinerea bolnavului intr-o situatie extrema raspunde unei provocari existentiale. Ori, nu este indicat sa se furnizeze un raspuns legal sau tehnic unei provocari de acest gen.
Nu este indicat sa pretindem ca dominam viata , prin mijloace tehnice, de la inceputul ei pana la sfarsitul ei. Tot asa cum, “indarjirea procreativa”, vointa de a domina moartea comporta un element de hybris (2. Cuvant grec insemnand lipsa de masura), generator virtual de derive.
Raspunsul cel mai indicat la suferinta fizica si psihica a bolnavilor in stadiul terminal consta intr-o dezvoltare accelerata a serviciilor de ingrijiri paleative, nu intr-o scoatere de sub incidenta penala a eutanasiei voluntare. Scoaterea din cadrul penal ar risca sa blocheze extinderea ingrijirilor paleative.
O cale intermediara. Semnificatia societala a unei abordari moderate
A treia cale retine, nuantandu-le, mai multe moment a celor doua abordari precedente si se distanteaza de altele.
Intr-o situatie extrema, medicul (asistat de echipa sa) nu poate inlatura suferinta fizica a unui bolnav in stadiu final, care – fapt rar –nu este sau nu este decat foarte incomplet usurata prin medicamentele disponibile. El nu poate ignora nici vointa ferma si lucida a pacientului de a muri, chiar daca suferinta sa este (esential sau pur) psihica. In fata unor provocari existential, in situatii extreme, doar medicul (asistat de echipa sa) si pacientul ar trebui sa decida, cu suflet si constiinta, asupra caii de urmat.
In aceasta optica, nu este indicat sa se legifereze. Este foarte indoielnic ca ar fi rezonabil sa se caute un raspuns legal, cu deschidere generala, unei provocari existentiale.
Pe scurt, in optica primei abordari, justificarea eutanasiei voluntare si scoaterea ei de sub incidenta penala inseamna un act de emancipare, o adaptare a normelor etice in vigoare la orizontul normative modificat, o ajustare in fine a cadrelor legale, la exigentele normative si la practica. In perspective celei de a doua abordari, scoaterea din cadrul penal al eutanasiei ar insemna o deriva certa, comportand, in riscuri societale majore si o punere sub semnul intrebarii a demnitatii bolnavului. Conform celei de a treia abordari in fine, un raspuns uman, adaptat la situatii existentiale extreme, acceptand asumarea consecintelor eventuale a unei alegeri dureroase, ramane cel mai indicat intr-un context delicat. Nu inseamna aceasta Victoria umanitatii, a bunului simt si al prudentei ?
via : Editions du Conseil de l'Europe, << Regard éthique - L'euthanasie - Volume I >>
